Cum întreții gresia, faianța și parchetul

Majoritatea problemelor de întreținere nu vin din lipsa curățeniei, ci din produsul greșit folosit cu cele mai bune intenții. Iată ce funcționează pe fiecare material.

Gresia porțelanată: mai puțin e mai bine

Gresia porțelanată nu absoarbe apă și nu are nevoie de ceruit, lustruit sau tratamente de protecție. Apă caldă cu puțin detergent neutru e suficient în aproape toate cazurile.

Ce trebuie evitat sunt produsele „de lustruit pardoseala": lasă o peliculă care se încarcă cu praf și, în timp, face suprafața să pară murdară permanent. Odată aplicată, se scoate greu.

La gresia lucioasă, urmele de apă calcaroasă se văd mai mult decât pe cea mată. O ștergere finală cu lavetă uscată rezolvă problema, fără produse suplimentare.

Rosturile cedează primele

Placa rezistă zeci de ani; chitul de rost e cel care se pătează, se fisurează și adună mucegai. E partea poroasă a unei pardoseli altfel impermeabile.

Pentru băi și bucătării, chitul epoxidic costă mai mult la montaj, dar nu absoarbe și nu se colorează. Dacă folosești chit cimentos obișnuit, o impregnare de rost aplicată la câteva luni după montaj prelungește mult aspectul inițial.

La curățare, periile dure și produsele acide atacă chitul chiar dacă placa rămâne intactă. O perie moale și un produs neutru fac aceeași treabă fără să sape în rost.

Piatra naturală și travertinul: fără acizi

Marmura, travertinul și calcarul sunt roci calcaroase. Orice produs acid - oțet, soluții anticalcar, detergenți „pentru baie" cu acid - le mătuiește suprafața ireversibil. Pata rămasă nu se curăță, se poate doar reșlefui.

Piatra naturală se curăță cu produse cu pH neutru, marcate explicit ca fiind pentru piatră. Și are nevoie de impregnare periodică, de obicei o dată la unu-doi ani, în funcție de trafic.

Parchetul laminat: mopul bine stors

Regula unică și cea mai importantă: cât mai puțină apă. Mopul se stoarce până nu mai picură, iar pardoseala trebuie să se usuce în câteva minute. Apa care ajunge în rosturile dintre plăci intră în miezul de HDF și îl umflă.

Nu se folosesc aparate cu abur, oricât de convenabile ar părea - aburul e apă sub presiune, exact ce nu suportă îmbinarea.

Nisipul de pe tălpi e principalul dușman al stratului de uzură: acționează ca șmirghelul. Un preș la intrare face mai mult pentru durata parchetului decât orice produs de curățat.

Faianța de perete

Peretele nu se uzează prin călcat, deci singura problemă e depunerea de săpun și calcar în zona dușului. Se rezolvă cu ștergere regulată; cu cât se lasă mai mult, cu atât produsul necesar e mai agresiv.

Dacă faianța are relief sau finisaj mat, o lavetă din microfibră ajunge în adâncituri mai bine decât un burete.

Dacă ai o pată pe care n-o poți identifica, nu încerca produse la întâmplare - unele reacții sunt ireversibile. Sună-ne cu descrierea materialului și a petei; de cele mai multe ori știm exact ce a produs-o și ce o scoate.